Munților, cărunților,
Toată iarna-ncărunțiți,
Primăvara-ntineriți
Și nu mai îmbătrâniți.
Munților cu brazi înalți,
Pe mine să m-așteptați
Că vin cu bădiț-al meu
Că ni-i doru-așa de greu.
Munților cu brazi și fagi,
Vin la voi că-mi sunteți dragi,
Voi primiți vânturi și ploi,
Voi ne primiți și pe noi.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul de locurile natale, de munți, și bucuria reîntoarcerii. Natura este personificată și devine un refugiu și un simbol al identității.