Să-mi zică ce-o vrea oricine,
Ce-i al meu nu-mi mai ia nime’,
Poate numai Dumnezeu
Că El mi-o dat darul meu.
Doina mea-i pătimașă
Și cântările frumoase
Viața mi-am pus-o în ele
Și-am trecut bune și rele.
Banatul mi-i inima,
Bănățenii dragostea,
Cu ei peste tot mi-i bine,
Da-i mai fain acasă la mine.
Acasă lumea e a mea
Și pot să am tot ce-aș vrea,
Iubesc pământul și neamul
Că așa-i tot bănățeanul
Și de-oriunde-aș fi prin lume
Mă întorc acasă la mine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un puternic sentiment patriotic și dorul de casă. Vorbește despre legătura profundă cu Banatul, cu oamenii și cu tradițiile locului, subliniind importanța originii și a apartenenței.