Crenguță verde de alun,
Nu mai știu ce-i traiul bun,
Că parcă mi-o fost făcut
Eu în viață-am tot pierdut.
După drag am alergat
Cu nimic n-am rămânat
Și acuma ostenită
Mă tem să mai fiu iubită.
Nu mi-s vie, nu mi-s moartă,
Mi-s ca păsărea ‘mpușcată
Ce în zbor s-ar ridica,
Dar îi frântă aripa.
Dragostea mi-o dat de cap
Să nu-i aflu nicicum leac,
Sufletul l-o beteji
C-așa-i boala de iubit.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de pierdere și dezamăgire în dragoste. Protagonista se simte obosită și rănită, incapabilă să mai găsească bucurie în viață, comparându-se cu o pasăre rănită care nu mai poate zbura.