Sus la munte la izvoare
Cântec de privighetoare,
Doina din Banat
Cântec din izvor curat.
Pe-o margine de Caraș
În poiană la sălaș
Cântă fluiera
Se-ngână cu doina mea.
Unde ară caii-n coastă
De-acolo-i și doina noastră,
Doina-adevărată
De la ăi bătrâni lăsată.
Am luat doina de la munte,
De la om cu doruri multe,
Din suflet curat
Doina noastră din Banat.
Sensul versurilor
Piesa evocă frumusețea naturii din Banat și tradițiile locale. Doina este prezentată ca o moștenire prețioasă, transmisă din generație în generație, izvorând din sufletul curat al oamenilor de la munte.