Bădiță, vremea îmi trece
Și păru-mi încărunțește,
Tânăr sufletu-mi rămâne
Să te iubească pe tine.
Că în lumea asta mare
Am fost și eu mândră floare,
Floare-am fost, dar m-am trecut,
Dragostea n-am mai știut.
Tânără-am îmbătrânit,
Nici nu știu cât am trăit
Că traiul mi-o fost ușor,
Da-am îmbătrânit de dor,
De dorul mult, de dor amar
Și de dragoste-n zadar.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de melancolie și regret al unei persoane care simte cum timpul trece și îmbătrânește, dar sufletul tânăr încă tânjește după dragoste. Ea rememorează trecutul, când era o floare mândră, dar acum simte că s-a trecut și nu a mai cunoscut dragostea, îmbătrânind din cauza dorului și a dragostei neîmplinite.