Tatăl meu îmbătrânit
Și cu păru-ncărunțit,
Ce stai așa-ntunecat,
Ce gânduri grele te bat?
Mă gândesc la ce-am trăit,
Prin câte rele-am trecut,
Cât necaz și supărare,
Mă mir că mi-s pe picioare.
M-am trudit s-o duceți bine,
Să nu necăjiți ca mine
Că eu am crescut făr’ de tată,
Mi-o fost soarta blestemată,
Voi s-aveți trai fericit
Să pot să mor liniștit.
Sensul versurilor
Un tată în vârstă reflectă asupra vieții sale, marcată de greutăți și sacrificii, exprimându-și speranța ca urmașii să aibă o viață mai bună. El își găsește liniștea în ideea că eforturile sale au fost pentru binele familiei.