Mă gândesc Doamne așa,
Unde s-o dus viața mea?
Ce nu-mi ții-n loc anii mei,
Ia-mă când vrei să mai iei.
Că m-am tot rugat așa:
Să-mi mai lași tinerețea,
Că io ce-ai cere ți-aș da,
Să rămân barem așa.
Dar îmi trec anii și nu pot,
Nici cum să-i mai țin în loc,
Și mă chem să și gândesc,
Ce-o fi de mai îmbătrânesc.
Cum să cred că n-o mai fi,
Să-mi trăiesc patimile,
Dragul din inima mea,
Să nu am la cine-l da.
Dă-mi Doamne tot cum m-ai dat,
Ține-mă cu glas curat,
Să mai pot cânta la lume,
C-atunci știu că m-o fi bine.
Când o fi viața s-o găt,
Ia-mă Doamne din cântat.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o meditație asupra trecerii timpului și o rugă către Dumnezeu. Vorbitorul își exprimă dorința de a-și trăi viața și patimile, dar și teama de îmbătrânire, cerând ajutor divin.