Lume, cât am iubit și-am uitat,
Dar inima nu mi-am dat,
Nu mi-am dat-o-i tot în piept la mine
Și tot bate rău ori bine,
Nu mai am nici dor, nici vremea nu-i
Să îmi mai dau inima oricui.
Tare dragă mi-o fost dragostea
Că n-o cunosc de-acuma,
Nici acuma nu mi-ar fi urâtă,
Dar mi-i vremea cam trecută,
Pare-mi rău, dar vremea-i târzie,
Cin’ mai vine-acum să mă mângâie?.
Nu-i pe lume om să poată crede
Dragostea până n-o vede,
Că nici eu nu am vrut să o cred,
Dar acuma bine-o văd
Că-i dulce, dar îi și amară,
Zaci de ea ca de a mai grea boală.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul naratorului față de dragostea pierdută și trecerea timpului. Reflecția asupra iubirii, văzută acum ca dulce, dar și amară, lasă un sentiment de melancolie și resemnare.