Săraca, țară săracă,
Tinerimea toată-ți pleacă
Și se duce-n pribegie
Să scape de sărăcie.
Tinerii cu dor de ducă
Străinătățile le-apucă
Și lasă-n urma lor, lasă
Jale și pustiu în casă.
Prin sat nu mai vezi un june,
Rămân fetele bătrâne,
Se despart ăi ce-or fost dragi
Și rămân copii săraci.
Până vin ei de departe
Află casele-ncuiate,
Mai de-o gata ruinate
Și de vreme măcinate.
Maici betege și bătrâne
Ce mai au puține zile,
Pân’ vin ei din străinătate
Ele-s moarte și-ngropate.
Crește iarba pe morminți,
Și la cruce la părinți
Nu le pune nime-o floare,
Nu le-aduce-o lumânare,
Țară mândră și bogată,
Vântul prin tine-o să bată.
Sensul versurilor
Piesa descrie durerea provocată de emigrarea tinerilor din România din cauza sărăciei, lăsând în urmă familii destrămate și sate pustii. Versurile exprimă un sentiment profund de pierdere și deznădejde față de viitorul țării.