Am un bade, n-am o mie
Așa cum îmi place mie.
Am un bade, n-am o mie
Așa cum îmi place mie.
Am un bade, n-am o sută
Bate-l, Doamne, bine țața.
Badea meu, bată-te norii
Ești pană între toți feciorii.
Badea meu, bată-te norii
Ești pană între toți feciorii.
Da’ nu te bată așa rău
Că tu ai fost să fii al meu.
Te bată, bade, luna
De te duce la alta.
Te bată, bade, luna
De te duce la alta.
Să te bată stelele
De te duce la altele.
Hai, bădiță, pân’ ogradă
Vecinii să nu te vadă.
Hai, bădiță, pân’ ogradă
Vecinii să nu te vadă.
Că-mi e gardul de nuiele
Și se vede pângă ele.
De-o fi lună de cu seară
Vino-ar, bădiță, iară.
De-o fi lună de cu seară
Vino-ar, bădiță, iară.
Pân’ mijlocu’ grădinii
La răsăritu’ lunii.
Răsară, Doamne, luna nouă
Să pici pe iarba rouă.
Răsară, Doamne, luna nouă
Să pici pe iarba rouă.
Să am rouă pe picioare
Și gura să-mi fie floare.
Floare mândră de bujor
În calea feciorilor.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un sentiment de dragoste și dorință față de un bărbat, folosind imagini din natură și elemente tradiționale. Versurile sugerează o relație ascunsă și o chemare la intimitate, într-un cadru rural idilic.