Lume, ți-am cântat așa
Strop cu strop viața mea,
Patima și dorul meu,
Toate ce le-am trăit eu.
Lume, n-am trăit în vânt,
Fără urmă pe pământ,
Ți-am lăsat, lume, cântări
Să te-alini la supărări.
Lume, când n-oi mai fi eu
Rămâne cântecul meu
Și cine m-o asculta
Și-o stâmpăra inima.
Sensul versurilor
Cântecul este o reflecție asupra vieții trăite și o dorință de a lăsa o moștenire prin muzică. Vorbitorul își exprimă speranța că muzica sa va aduce alinare și consolare celor care o ascultă.