Mi-s bănățeancă cu fală,
Cu patimă și cu geală,
Nici acum și niciodată
Nu mă dau pe lumea toată.
M-o pricit maica de mică
Să nu mă las întrecută
Și de-atunci mi-s tot așa
Nu mă dau pe nimenea.
Mi-i drag cântecul și jocul
Și prima-am fost în tot locul,
La nima nu m-am lăsat,
Pe unde gode-am cântat.
Mie sufletul îmi cântă,
Cui i-s dragă mă ascultă,
Că pun în cântarea mea
Tot ce are viața-n ea,
Nu mă dau și nu mă dau
Cât mai pot și nici nu vreau.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă mândria de a fi bănățean, forța caracterului și atașamentul față de tradiții. Este o declarație de independență și de încredere în sine, subliniind importanța moștenirii culturale.