Dorul meu nu-i ca oricare,
Umblă seara pe cărare,
Pe suflet se odihnește
Și inima mi-o topește.
Dorul meu umblă nebun
Și mă poartă tot pe drum,
Sufletul mi-l veștejește
Și păru-mi încărunțește.
Dorul meu îi blestemat,
Mă poartă noaptea prin sat,
Mă îmbătrânește cu zile
Și face ce vrea cu mine.
Dorul meu umblă pe drum,
Nu mă lasă nicidecum,
De-o viață mă poartă-așa
De nu-mi aflu liniștea.
Dorul meu nu-i ca oricare,
Nu-și mai află alinare,
Mă poartă și mă sucește
Și locul nu-și mai găsește,
Nu-mi mai lasă zile bune,
Topește sufletu-n mine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un dor profund și mistuitor, resimțit ca un blestem. Dorul personificat chinuiește și îmbătrânește sufletul, neputând găsi alinare.