În Poiana Mărului
Paște calul Mantului,
Calul paște, rânchezește
Că pe Mantu nu-l găsește.
Nu e Mantu, nu-i și nu-i,
L-o-mpușcat un văr de-al lui
Duminica la amiaz’
Când îi toată lumea-acas’.
Plânge frunza codrului
C-o murit ortacul lui,
Plâng feciori și fete-n sat
Că pe Mantu l-o-ngropat.
Sensul versurilor
Cântecul relatează moartea tragică a lui Mantu, împușcat de un văr, și jalea resimțită de comunitate și natură. Piesa exprimă durerea și pierderea suferită de cei apropiați.