Trecui aseară prin codru, la, la…
Și-am atins frunza cu clopu, la, la…
Da de loc nu s-o mișcat, la, la…
Numa un pic s-o legănat, la, la…
Codrule să n-ai mânie, la, la…
Că ți-am mișcat frunza ție, la, la…
Am ajuns în sat cu soare, la, la…
Și-am văzut că-i sărbătoare, la, la…
Lume era îmbrăcată, la, la…
Cu haine trase prin șpată, la, la…
Prin șpată și prin fustei, mai, la, la…
Cum poartă codrenii mei, la, la…
După ce m-am dus la danț, la, la…
M-am gândit că ce și fac, la, la…
M-am uitat o leacă bine, la, la…
Care fată ar fi de mine, la, la…
Și-am văzut una frumoasă, la, la…
Și o-am ales de mireasă, la, la…
Și-om face o nuntă aleasă, la, la…
La umbra de codru deasă, la, la…
Cum treceam prin codru mare, la, la…
Îmi ieși doru-n cărare, la, la…
– Unde te duci, mai Nicolaie? la, la
– Ia, mă duc peste pâraie, la, la
Ca să-mi cot și eu norocu, la, la…
Ce nu-l aflu în tot locu, la, la…
Sensul versurilor
Cântecul descrie o plimbare printr-o pădure, ajungerea într-un sat unde este sărbătoare și găsirea unei mirese. Exprimă bucuria și entuziasmul unui tânăr care își caută norocul și dragostea.