Când era maică-ntr-o luncă
Știai c-oi veni pe lume – bis
Casa mândru ți-o gătai
Pe mine mă așteptai.
Și-mi dai viață și lumină
S-ajung floare din grădină – bis
O floare de primăvară
Ce crește pe holdă afară.
Maică măiculița me’
Doamne dragă mi-i lume’ – bis
Că mi-ai făcut ochi frumoși
Și la lume lăcomoși.
Gura mea-i ca și o fragă
Și cântă la lume-ntreagă – bis
Și străbate pământu’
Cântecu’ fain din codru. – bis
Sensul versurilor
Cântecul exprimă recunoștința față de mamă pentru darul vieții și frumusețea lumii. Vorbitorul se vede ca o floare crescută cu dragoste, iar cântecul său se răspândește prin lume.