1 De la stâna din Bătrâna
Îmi face badea cu mâna
Să merg seara în poiana
Să jucăm câte-o jiana
Că-i joc și veselie
Așa cum îmi place mie.
2 Du-te dor din deal în vale
La bădița la mioare
Și spune-i că eu-s la stână
Și c-am pus de mămăligă
Și până când or veni
Bălmoșul l-oi pregăti.
3 Sus pe Negovanul Mare
Unde-i badea la mioare
O să fluiere să cânte
Jocul să se mai avânte
Nici bădița nu se lasă
Și nici eu nu sunt chemată
Eu m-aș duce bucuroasă
Dar inima nu mă lasă
Sensul versurilor
O tânără este invitată de bade la stână pentru a se distra. Ea își exprimă dorința de a merge, dar ezită din motive sentimentale, oscilând între bucurie și reținere.