Nicu Alifantis – Ploaia În Luna Lui Martie

Ploua infernal și noi ne iubeam
prin mansarde..
Prin cerul ferestrei,
prin cerul oval,
orii curgeau, în luna lui Marte.
Pereții odăii erau
eliniștiți, sub desene de cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.
„O să te plouă pe aripi” spuneai.
Ploua cu globuri pe glob și prin vreme
„Nu-i nimic” îți spuneam „Lorelai”
„Mie îmi plouă zborul cu pene!”
Ploua infernal și noi ne iubeam
prin mansarde..
Prin cerul ferestrei,
prin cerul oval,
orii curgeau, în luna lui Marte.
Și mă înălțam și nu mai știam
ca-mi lăsasem în lume odaia,
tu mă strigai din urmă:
„Răspunde-mi cine-s mai frumoși?
Oamenii? Ploaia?”
„O să te plouă pe aripi” spuneai.
Ploua cu globuri pe glob și prin vreme
„Nu-i nimic, nu-i nimic!” îți spuneam „Lorelai”
„Mie îmi plouă zborul cu pene!”
Ploua infernal și noi ne iubeam
prin mansarde..
Prin cerul ferestrei,
prin cerul oval,
orii curgeau, în luna lui Marte.