A venit, a venit toamna,
Acoperă-mi inima cu ceva,
Cu umbra unui copac sau mai bine
Sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
Că au să-mi crească aripi ascuțite pan’ la nori,
Că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
Și el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
Iau cuvintele și le-nec în mare.
Suier luna și o răsar și o prefac
Într-o dragoste mare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de melancolie și teamă de despărțire odată cu venirea toamnei. Naratorul se teme că va pierde persoana iubită și caută refugiu în natură și în amintiri, transformând suferința în iubire.