De când te-am văzut ai fost un semn de-ntrebare,
Cu ochii tăi mari, cu râsul tău de copil,
Mă întreb și acum când plouă și când e soare
În privirea ta de azur.
Aș vrea să încerc puterea ta de atracție,
Acum când te uiți de la fereastra ta,
Aștept să observ dar nu observ nicio reacție,
Fiindcă tu nu vrei deloc,
Nici nu te-ntorci către mine,
Iar eu nu prea mai văd bine,
Doar ochii-i mai simt lângă geam.
Să nu te miști, nu mă uita la plecare,
Bunul meu drag semn de-ntrebare,
Și lasă-ți din ochi lângă geam
O privire albastră.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința și incertitudinea naratorului față de o persoană numită Maria, pe care o observă la geam. El este atras de ea, dar nu primește niciun răspuns, rămânând cu o stare de melancolie și întrebări.