Strofa 1.
Poate că azi, sau poate că ieri
Am zărit un oraș apărând dintre nori
Și se făcea, că timpul stătuse
Căci totul părea a fi uitat, de cine-l făcuse.
Refren:
Dar încă nu știam, că mă aflu
Pe un tărâm de vis fermecat, greu de pătruns
Și că alunecam, către un mâine
Fără să pot să văd dincotro bate vântul.
Strofa 2.
Păsări de foc, cu aripi de aur
Halucinant prin aer zburau ca un balaur
Iar eu priveam, pieziș infinitul
Cumva încercând să mai amân c-o clipă sfârșitul.
Refren:
Dar încă nu știam, că mă aflu
Pe un tărâm de vis fermecat, greu de pătruns
Și că alunecam, către un mâine
Fără să pot să văd dincotro bate vântul
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie într-un tărâm de vis, unde timpul pare să se fi oprit. Naratorul se simte dezorientat și nesigur cu privire la viitor, alunecând într-un mâine necunoscut.