Botezat cu un nume perfect
Cu îndoială în inima sa
Singur fără credință.
Războiul dintre el și ziua
Simțind nevoia să dea vina pe cineva
În final, puțin poate face de unul singur.
Tu crezi doar ceea ce vezi
Tu primești doar ceea ce dai.
Alină-o pe ea, pe cea care nu se ofilește
Ploaie în inima ta – lacrimile tristeții imaculate
Într-un tărâm al zorilor.
Departe de gloata rătăcitoare
În acest zbor scurt al timpului încercăm să-i atingem
Pe aceia care au îndrăznit.
Tu crezi doar ceea ce vezi
Tu primești doar ceea ce dai.
Alină-o pe ea, pe cea care nu se ofilește
Ploaie în inima ta – lacrimile tristeții imaculate
Într-un tărâm al zorilor.
Ajunâng la ceva, căutând ceva neatins
Ascultând vocile care o cheamă pe cea care nu se ofilește.
Alină-o pe ea, pe cea care nu se ofilește
Ploaie în inima ta – lacrimile tristeții imaculate
Într-un tărâm al zorilor
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta interioară a unei persoane botezate cu îndoială, căutând alinare și speranță într-un tărâm al zorilor. Versurile sugerează o nevoie de credință și o căutare a ceva neatins, în ciuda tristeții și a sentimentului de singurătate.