Într-o iarnă lungă, grea, oof, dorule
Tata la război era, dorule
Lângă ușa unei case, dorule
Întuneric, frig era, dorule.
Așa prăpădiți de foame
Cinci copii desculți ședeau
Ghemuiți pe un pat de scânduri
Lângă a lor mamă plângeau.
Mama o coajă de pâine, oof, dorule
Dați-ne, mama, să mâncăm, dorule
Până când frig și foame, dorule
Ne lași, mama, să îndurăm, dorule.
Nu mai plângeți, mama zice
Că nimic nu va lipsi
Voi veți avea de toate
Dacă tata va veni.
Dar de la un miez de noapte, oof, dorule
Gerul bate neîncetat, dorule
A crăpat un geam și vântul, dorule
Acum suflă mai turbat, dorule.
Mama îngrozită tace
Învăluindu-și pruncii săi
Cu a lor zdrențe murdare
Ce de-abia se țin pe ei.
Dragii mamei, adormiți, oof, dorule
Mama este lângă voi, dorule
Să nu pierdeți voi speranța, dorule
Tata vine din război, dorule.
Nu veți suferi de foame și nimic nu va lipsi
Voi veți avea de toate
Dacă tata va veni.
S-a oprit de tot ninsoarea, oof, dorule
Și nici vântul nu suflă, dorule
Copilașii se deșteaptă, dorule
C-au văzut că mama-i moartă, dorule.
Draga mamă, haide, scoală
N-o să mai plângem deloc
Și nimica n-o să cerem
Nici mâncare și nici foc.
Nu-i lăsa pe-ai tăi copii
Nu-i lăsa pe lunci străini
Jalea va fi și mai mare
Chiar și tata de-ar veni
Sensul versurilor
Piesa descrie suferința unei familii în timpul războiului, marcată de foame, frig și, în final, de moartea mamei. Copiii rămân orfani, sperând în zadar la întoarcerea tatălui.