Într-o iarnă lungă, grea, of, dorulei
Tata la război era, dorulei
Lângă ușa unei case, dorulei
Întuneric, frig era, dorulei.
Așa prăpădiți de foame
Cei copii desculți ședeau
Ghemuiți pe-un pat de scânduri
Lângă a lor mamă plângeau.
Mama o coajă de pâine, of, dorulei
Dați-ne, mama, să mâncăm, dorulei
Până când e frig și foame, dorulei
Ne lași, mama, să îndurăm, dorulei.
Nu mai plângeți, mama zice
Că nimic nu vă lipsi
Voi veți avea de toate
Dacă tata va veni.
Dar de la un miez de noapte, of, dorulei
Gerul bate neîncetat, dorulei
A crăpat un geam și vântul, dorulei
Acum suflă mai turbat, dorulei.
Mama îngrozită tace
Învăluindu-și pruncii săi
Cu a lor zdrențe murdare
Ce abia se țin pe ei.
Dragii mamii, adormiți, of, dorulei
Mama este lângă voi, dorulei
Să nu pierdeți voi speranța, dorulei
Tata vine din război, dorulei
Nu veți suferi de foame și nimic nu vă lipsi
Voi veți avea de toate dacă tata va veni.
S-a oprit de tot ninsoarea, of, dorulei
Că nici vântul nu suflă, dorulei
Copilașii se deșteaptă, dorulei
C-au văzut că mama-i moartă, dorulei.
Dragă mamă, haide, scoală
Nu o să mai plângem deloc
Și nimica n-o să cerem
Nici mâncare și nici foc.
Cui ne-ai lăsat pe-ai tăi copii?
Cui ne-ai lăsat printre străini?
Jalea va fi și mai mare
Dacă tata n-a veni.
Sensul versurilor
Cântecul descrie o familie care suferă de foame și frig într-o iarnă grea, în timp ce tatăl este la război. Mama moare, lăsând copiii singuri și disperați. Versurile exprimă durerea și disperarea copiilor rămași orfani.