Sub nucul bătrân,
La poartă, în drum
O bătrână stă
„Îs cam singură”.
Îi dau „ziua bună”,
„Mulțumescu-ți, mumă”
Mâinile-și frământă
Și la min’ se uită.
Refren:
Bate vântul, frunza pică
Pe ea se vede că-i năcăjită
Bate vântul, frunza pică
Pe ea se vede că-i năcăjită.
Am și eu copii,
Maic-așa ca tine
Văd că tot mai rar
Mai vin pe la mine.
Pentru ei, măicuță
Toată viaț-am tras
Și la bătrânețe
Singură-am rămas.
Refren:
Măcar acuma să vină
Că-s beteagă, maică și bătrână
După ce-oi pleca din lume
Ar veni dar, nu mai au la cine.
Am și eu copii,
Maic-așa ca tine
Văd că tot mai rar
Mai vin pe la mine.
Pentru ei, măicuță
Toată viaț-am tras
Și la bătrânețe
Singură-am rămas.
Refren:
Măcar acuma să vină
Că-s beteagă, maică și bătrână
După ce-oi pleca din lume
Ar veni dar, nu mai au la cine.
Cât a trăit moșul
N-a fost așa greu
Am avut cu cine
Gevăni și eu.
Tot de dorul lor
Inima mi-i arsă
Și nu pot să stau
Singură în casă.
Refren:
Ies afară și trag poarta
Și-mi blestăm singură, maică soarta
De-aș vre-altă soartă să fie
Nu pot c-așa mi-i dat, maică mie.
Și mă rog la Dumnezău
Să mă ia ca să mă scap de greu
Și mă rog la Dumnezău
Să mă ducă lângă moșul meu
Sensul versurilor
O bătrână singură își exprimă tristețea și dorul față de copiii care o vizitează rar. Ea tânjește după vremurile în care soțul ei era în viață și se roagă să moară pentru a scăpa de suferință.
