Corbii ruinelor s-au așezat
În mijlocul camerei
Locul în care lumina intra
Prin ochii tăi deschiși
Norii din cerul tău cad
Lumina din ochii tăi moare
Tot ce te-nconjura
S-a-ntunecat, s-a sfărâmat.
Vezi scara din rai cum se rupe
Praful rămâne sub pași
Vrei să scapi, cazi în umbră
Se pierde-n ecou vocea ta.
Zilele tale sunt toate la fel
Și nu mai duc nicăieri
Tot mai aproape de margine stai
Ai vrea doar să dispari
Visele tale s-au frânt
Te stingi zi de zi tot mai tare
Și ți-e teamă că faci ultimul pas
Ce ți-a rămas.
Vezi scara din rai cum se rupe
Praful rămâne sub pași
Vrei să scapi, cazi în umbră
Un înger pierdut ești și
Vezi inima ta cum se rupe
Rămâne doar praful din ea
Înecat în cuvinte
Se pierde din nou vocea ta în ecou
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unei persoane aflate într-o profundă depresie, care se simte pierdută și fără speranță. Totul în jurul ei se destramă, iar ea se simte incapabilă să scape de această stare, fiind copleșită de sentimente negative și de teama de viitor.