Toamna când se scutură salcâmii
Au plecat cazacii la război
Și-au lăsat buchete albe-n gară
Dragoste și-ntoarcere-napoi.
Peste drumuri se plimbă Katiușa
Ochii ei albaștri străluceau
O întreb: „Fetițo, cum te cheamă?”
Buzele ei roșii îmi șopteau:
„Sunt rusoaică, mă numesc Katiușa
Și-am venit aici la voi pe front
Că așa mi-e dată soarta mie
Să iubesc băieți care mor”.
Sensul versurilor
Cântecul prezintă povestea unei tinere rusoaice, Katiușa, care așteaptă întoarcerea soldaților de pe front. Ea personifică dragostea și speranța, dar și sacrificiul și durerea asociate cu războiul.