Mă-ntorc iar, la tine mă întorc
Doiniri să se-nfiripe!
Se frânge timpul iar, se frânge între crengi
În ore și în clipe..
Și mâine-am să-ți aduc în dar
De-mi vei ieși-nainte,
Un cântec vechi, și-un joc de doi
Din sânge și cuvinte.
Mi-amintesc că prin fum îmbinate de dungi
Și ale sprâncenelor tale
Este marea aproape surâzând
O să adorm cu ochii deschiși în picioare.
Mă-ntorc, la tine mă întorc
Prin noapte și prin gânduri
Rămân nescriși și goi, în urma mea
Copacii, rânduri, rânduri.
Și calc așa mereu să vreau,
Cu tălpile murdare,
Pe umbra frunzelor a frunzelor de tei
Urma uitată în cărare
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de întoarcere către un loc sau o persoană dragă, evocând amintiri și sentimente profunde legate de natură și trecut. Călătoria este atât fizică, cât și interioară, marcând o reconectare cu sinele și cu originile.