Versuri: Demostene Botez, muzica: Marian Nistor.
Afară plouă ca și toamna și-i urât,
Mă uit pe geam ca după tine, și-atât.
În mine toate amintirile te-așteaptă,
De-aceea mi-e privirea stranie și dreaptă.
Mâna ce mi-a-mprăștiat părul și gândurile
Îmi amestecă pe carte toate rândurile.
Ramân uitându-mă pe geam ca după tine
Și tot aștept pe cineva de nu mai vine.
Ca-ntr-un copil ce-a adormit plângând,
În mine nu mai este nici un gând.
Vreau să citesc și-mi cad din mână cărțile;
Mă împresoară chipul tău din toate părțile.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de nostalgie și dorință. Naratorul își amintește de o persoană dragă, simțind tristețe și așteptând o reîntoarcere care nu mai vine.