De câte ori mă sună câte un om
Mi-e frică să răspund la telefon,
Mă sună să mă întrebe dacă-s bine
Știu că toți vor ceva de la mine.
Un telefon eu nu am dat să cer
Poate am fost bolnav și singurel,
La mine sună toți ca la centrală
Dar nici eu nu-s banca mondială.
Refren:
E plină lumea de falsuri
Sună doar când au necazuri,
De parcă eu n-aș avea
Dar nu spun la nimenea.
Orice om are probleme
Și rege poa’ să se cheme,
Și-ale mele poate-s grele
Dar trec eu prin ele. X2.
I-aș întreba pe toți numai atât
Pe toți care i-am ajutat pe rând,
De câte ori m-ați sunat voi pe mine
Să mă-ntrebați de am un leu de pâine.
Dar eu mereu pe voi v-am întrebat
Și din puținul meu la toți v-am dat,
Veneam la voi și rupt de obosit
Dar voi cu o franzelă n-ați venit.
Refren:
E plină lumea de falsuri
Sună doar când au necazuri,
De parcă eu n-aș avea
Dar nu spun la nimenea.
Orice om are probleme
Și rege poa’ să se cheme,
Și-ale mele poate-s grele
Dar trec eu prin ele. X2.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de falsitatea oamenilor care apelează doar când au nevoie. Vorbește despre lipsa de reciprocitate și despre cum protagonistul se simte folosit, deși a oferit ajutor necondiționat.