Hei, m-am născut, Dobroge, -n tine, hei
Într-o casă cu gherghine, hei
O căsuţă luminată
De copii împresurată
De copii împresurată
Aveam busuioc la grindă
Şi mulţi frăţiori în tindă
Şi mulţi frăţiori în tindă.
Hei, floricică dintre ape, hei
La părinţi noi am fost şapte, hei
Prin ţară ne-am risipit
Şi ţara ne-a înflorit
Şi ţara ne-a înflorit
Vara ne-adunăm acasă
În Dobrogea mea frumoasă
În Dobrogea mea frumoasă.
Hei, Dobroge, meleag frumos, hei
Mi te-am colindat pe jos, hei
Străbătui şi ţări străine
Dorul mă ducea la tine
Dorul mă ducea la tine
Peste dealuri, la Tulcea
Unde curge Dunărea
Unde curge Dunărea
Peste dealuri, la Tulcea
Unde curge Dunărea
Unde curge Dunărea
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dragostea și dorul profund pentru Dobrogea, locul natal, evocând amintiri legate de copilărie, familie și tradiții. Vorbește despre legătura puternică cu meleagurile natale și despre reîntoarcerea la rădăcini.