Noaptea vine furișată
Ca o fată vinovată
Căutându-și adăpost să nu spună unde
a fost, și ce-a făcut, câte drumuri a bătut
Și ce teamă grea ascunde unde nimeni
nu pătrunde..
Refren: Noapte, fată cu cercei de smoală, ți-am pus toate visele în poală
Nici nu te-ai uitat la ele
Le-ai lăsat în părăsire ca pe o șoaptă
de iubire și nici nu le-ai mângâiat, nici
nu mai știu când au plecat.. aaa..
Noapte, noapte, nopticica vii tiptil ca o pisică
Uneori când ne întâlnim, câte nu ne povestim
Din potrivă alte ori
te-am lăsat în zori
Și aș vrea să pleci în dată, noapte, fată vinovată.
Refren: Noapte, fată cu cercei de smoală, ți-am pus toate visele în poală
Nici nu te-ai uitat la ele
Le-ai lăsat în părăsire ca pe o șoaptă
de iubire și nici nu le-ai mângâiat, nici
nu mai știu când au plecat.. X2 aa. aaa.
Sensul versurilor
Piesa descrie o relație complexă cu noaptea, personificată ca o fată vinovată. Vorbitorul își împărtășește visele cu ea, dar acestea sunt neglijate și uitate, lăsând un sentiment de pierdere și melancolie.