Nu! Nu te trezi!
Dormi în dreapta mea.
Nu! Nu-mi zâmbi!
Să te trezești n-aș suporta.
Lasă-mă în lumea mea și tu dormi în dreapta mea.
Tu rămâi în lumea ta, e minunată lumea ta.
Am obosit să te alung și să nu pleci.
Am obosit să-ți faci rău,
să continui să mă ierți,
să nu-nțelegi..
Lasă-mă în lumea mea și tu dormi în dreapta mea.
Dar n-ai putea să-ncerci să treci,
să-ncepi să-nveți că nu alegi de ce te legi
și negi că simți atât de multe.
Dar n-aș putea să-ncerc să trec,
să-ncep să-nvăț că nu aleg de ce mă leg
și neg că simt atât de multe.
Da! Mi-e frică să te am!
Nu aș știi să te păstrez.
Da! Mai bine ai pleca!
De mine să te salvezi.
Când cerul și ploaia au șters tot din ea,
din inima mea, dacă am așa ceva..
Nu știu, nici n-aș vrea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă teama de intimitate și incapacitatea de a menține o relație. Vorbitorul își dorește ca celălalt să plece pentru a se salva de suferință, recunoscând propria incapacitate de a iubi și de a se angaja.