Versuri: Flavia Buref, muzica: Marcel Dragomir.
E cu noi din clipa dintâi
Acest murmur al focului
Însoțindu-ne-n drumul greu
Spre soare.
Acest murmur a prins cuvânt
De făclie vânt înfruntând
Neînvinsă arde
În fiecare.
Deși sună abia auzit
Glasul lui o lume a înflorit,
Fără el e noapte iar,
Fără el pustiul doar
S-ar întinde la nesfârșit!
Refren: Cântec fără nume,
Praf de stea, te-am uitat,
Cântec viu, bătaia inimii,
Doar ție-n lume
Nici un nume
Nu ți-am dat.
Cântec fără nume,
Inimă, doar cântul tău
L-am lăsat!
U! U! U! U! U! U! U!
Fericită-i mama ascultând,
Acest murmur dulce bătând,
Bucurii din cântul lui adună,
Iar când primul dor întâlnești
Și-n tăcere te rătăcești
„Te iubesc” va știi numai el
Să spună.
Deși sună abia auzit
Din el orice cânt a înflorit,
El înseamnă lumea-nflori,
El înseamnă a deveni
El e lumina ce a rodit!
Refren:
Sensul versurilor
Cântecul evocă amintiri din copilărie și importanța muzicii ca parte esențială a vieții. El reprezintă un sentiment pur și nealterat, o conexiune profundă cu emoțiile primare și cu dragostea maternă. Cântecul fără nume este esența vieții și a luminii.