Timpuri noi baby, orașul București
În România, țara unde e greu să crești
Parcă aș pleca afară, dar străzile-s pustii,
Oamenii nu se știu, visele vin târziu..
Duci pentru bani, la fiare vechi caloriferul
La colț de bloc pustani evită cazierul.
Se riscă-ncontinuu ca să-i știe cartierul
S-ajungă deasupra tuturor la fel ca cerul
Scandaluri peste tot, se pun paie pe foc
Și se fumează mult, se pun paie pe foc!
Într-un final, cică e viață bună în centru
Merge lumea acolo ca să-și arate sceptrul
Se cred cu toții regi, d-asta-s așa de reci.
Asta-i problema mare, deci vezi să nu te îneci.
În viața asta ești în trecere ca zebrele
Nu ești în apele tale atunci când auzi sirenele
O iei la pas, o iei fuguta
În taxi te simți ca-n junglă când se umblă cu maimuța
Așa-s bărbații lași, n-au nicio misiune
Și merg la curve să primească afecțiune.
Femeile sunt lesbi friends, unele-s lesbi
Unele vor doar bani, altele-s lady
Pe unele le iei dintr-un singur cuvânt.
Că majoritatea pun botu ca la sărut
Echilibru interior, cam asta-i viața
Caută să-ți găsești fecioara și balanța.
În viața mea, n-aș fi crezut că lumea e atât de rea.
Nu mai e ce era, cine știe ce vrea?
Să vorbească dacă poate să obțină
Iar pe cel ce nu știe, o să-l rog să se abțină
Aș vrea să aflu ce-și dorește să devină.
Iar dacă nu reușește sper să nu fiu eu de vină
În brațele tale, ce pot fi brațe letale
Aici am găsit scăpare
Vindecă tot ce mă doare
Drept urmare, tu simți oare
O să fim noi doi cei care
O să reușim acum,
Sau iar ne căutăm în viața următoare?
Așa ceva..
Iubirea te va
răni mai mult decât oricine altcineva
Ce va să fie, O să te rog să fii atent
În viitor vei fi întrecut sau nu vei mai fi prezent.
Tragem aer în piept NUMAI FUM
Tragem oamenii în piept NUMAI SCRUM
Nu ai cum, să faci doar ce ți se cere
Când ea voia să vin, dar eu am plecat la bere!
Așa că ce să fac acum, viața în cearcă-ne!
M-am trezit și nu mai dorm duc viața în cearcăne!.
Și tre’ s-am grijă cu șacalii
Că ei vor să fim underground ca metrosexualii
Nu mă înțelege greșit.
Eu îmi dau viața pe beat
Oricât de mult te-aș fi rănit.
La final de viață vreau să știi cât te-am iubit și câte-aș iubi
Sensul versurilor
Piesa descrie o perspectivă deziluzionată asupra vieții în București, abordând teme precum greutățile, relațiile superficiale și căutarea sensului. Refrenul exprimă o căutare a iubirii și a conexiunii într-o lume dură și imprevizibilă.