Totul a rămas la fel,
Aceleași gânduri efemere,
Tu te gândești mereu la el,
Eu încă simt acea durere.
Nimic nu s-a schimbat de atunci,
Adesea-n vise tu te arunci
În ale sale abrupte stânci,
Rănită, iar începi să plângi.
Din lacrimi eu îți fac mărgele,
Încerc să vindec din durere,
Apoi dispari și iar apari
În ale sale brațe grele.
Ca un orfan mă pierd de viață,
Rănit, doar eu de-a ta iubire,
El te-mpinge spre mine
În fiecare dimineață.
Tu îl iubești și-l ierți din nou,
Iubirea mea e un ecou
Ce larg repetă sentimente,
Dar mă vei pierde.
Sensul versurilor
Piesa descrie suferința unei persoane care iubește pe cineva ce este prins într-o relație toxică cu altcineva. Protagonistul se simte neputincios și rănit, anticipând pierderea iubirii sale din cauza acestei situații complicate.