Tu
Tu
Numai tu când vei pleca
Mângâierea
Cu tine o vei purta
Da, tu
Mi-aduc aminte
Erau vremuri când
Nu ne mințeam
Când cuvintele cântau
Și dacă cerul
Nori rătăciți ne dăruia
Ploua lor ne curăța
Ce s-a întâmplat de atunci nu știu
Știu că totul, totul e schimbat
S-a pierdut ceva
Cântecul s-a risipit
Cât de mult ne-a îndepărtat
Tu
Tu ai să faci din mine zbor
Ca să cad când mi-este dor
De-al tău surâs
Și văd din nou primăveri
Patul verde proaspăt
Când în iarbă ne culcam
Stelele nopții
Strălucirea ochilor
Purtau
Îmi spuneau că suntem vii
Ce
Ce s-a întâmplat de atunci nu știu
Știu că
Știu că totul, totul e schimbat
A ruginit
A ruginit iarba, iarba
Care ne primea
Ochii s-au înstrăinat
Tu, liniștea dintr-un cuvânt
Tu, ai să faci din mine vânt
Tu, când vei pleca
Știu că tu
O să faci din mine zbor
Am să cad și mi-este dor
De-al tău surâs
Dar tu poți să pleci
Să iei ce vrei
Cântecul ce l-am avut
Nu-l vei uita
Da
Tu, tu
Tu ai dreptul să mă alungi
Nopțile cu stele
Mereu le vei vedea
Tu
Numai tu
Da
Tu
Când vei pleca
Mângâierea mea
Cu tine tu o vei lua
Tu da tu
Tu vrei să dispari dar
În valurile mari pe mine
Tu mă vei vedea
Mi-aduc aminte
Erau vremuri când
Nu ne mințeam
Când cuvintele cântau
Și dacă cerul
Nori rătăciți ne dăruia
Ploaia lor ne curăța…
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de pierdere și nostalgie după o relație trecută. Vorbitorul își amintește de momentele frumoase, dar recunoaște că ceva s-a schimbat și că distanța dintre ei a crescut. Acceptă plecarea persoanei iubite, dar își exprimă durerea și dorul.