Și dacă te-am pierdut,
Nu sunt de vină eu,
Vina o poartă numai marea
Care te-a născut.
Și dacă m-ai uitat,
Nu ești de vină tu,
Vina o poartă numai cerul
În care m-am pierdut.
Iar de-ar fi să mor,
Nu ești de vină tu,
Vina o poartă doar speranța
Frântă de-al meu dor.
Chiar de-ar fi să pleci,
Nu sunt de vină eu,
Însă de ani
Vei știi, iubito, că zilele sunt reci.
Ce va să fie mâine,
Nu vom știi.
Eu n-am să plâng, iubito,
Sufletul mi-e stins,
Eu n-am să știu durerea,
Uitarea m-a atins,
Eu n-am să sufar iară,
Lacrimi nu mai am,
Iubirea de-asta vară
E amintire, da.
Lacrimi nu mai am.
Și dacă te-am pierdut,
Nu sunt de vină eu,
Vina o poartă numai steaua
În care am crezut.
Ce va să fie mâine,
Nu vom știi.
Eu n-am să plâng, iubito,
Sufletul mi-e stins,
Eu n-am să știu durerea,
Uitarea m-a atins,
Eu n-am să sufar iară,
Lacrimi nu mai am,
Iubirea de-asta vară
E amintire, da.
Chiar de-ar fi să pleci,
Nu sunt de vină eu,
Însă de-afli vei știi, iubito,
Că zilele sunt reci.
Eu n-am să plâng, iubito,
Sufletul mi-e stins,
Eu n-am să știu durerea,
Uitarea m-a atins,
Eu n-am să sufar iară,
Lacrimi nu mai am,
Iubirea de-asta vară
E amintire, da.
Eu n-am să plâng, iubito,
Sufletul mi-e stins,
Eu n-am să știu durerea,
Uitarea m-a atins,
Eu n-am să sufar iară,
Lacrimi nu mai am,
Iubirea de-asta vară
E amintire, da.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei despărțiri și acceptarea faptului că iubirea s-a stins. Naratorul refuză să mai sufere, deoarece uitarea l-a atins, iar amintirea iubirii de vară este acum doar o umbră.