Irving Layton – Scurtă Întâlnire

Ciocnirea
nu s-a dovedit prea rea
pentru nici unul.
Roșu la față, s-a repezit
spre mine și
când colo
uite că era un
fost coleg de școală.
Mi-a-ntins mâna
de parcă-ar fi vândut-o
pe deasupra
barei de protecție și pe
deasupra grătarului, cam șifonate,
și-a spus: Ia te uită,
să mă fi ciocnit tocmai cu tine –
sau mai știu eu
ce vorbă de duh. Saule, Saule,
i-am răspuns, nu prea
te-ai schimbat.
De ce să mă fi? mormăi el.
Răspunsul meu
se pierdu în vuietul
unor furioase clacsoane
și nu l-a auzit.
Trage la trotuar, zise,
și lasă-l pe țărănoi
să treacă. Da,
cu dumneata vorbesc, dom’le,
strigă el către sinistrul
motociclist în negru
aflat chiar în spatele nostru.
Punându-mi apoi brațul
său de homar pe umăr: Nu
am timp
de-amintiri, prietene.
Dă-mi un telefon într-una
din zilele acestea
ori și mai bine
scrie-mi un poem.
Am pe cap
un congres de-artificieri
la Godsden, statul Illinois.
Luați aminte la-ntâlnirea noastră,
voi, preoți,
și voi, artiști ai cuvântului frumos!