– Ia uite-o, zău,
Se uită la mine rău
Parcă n-am iubit-o eu,
Am iubit-o și-o iubesc
Și de dor mă prăpădesc.
– Firicel de floare-albastră,
Neicuță, dragostea noastră,
Mult am vrut să-ți fiu mireasă,
Miresică, prima-n sat
Și nevastă cu bărbat.
– Nu mai sta mândro-n suspine
C-ai intrat pe uși străine
Și nu te mai vede nimeni.
– Soacra nu îmi este mamă
Și nu-mi ia cuvântu-n seamă,
Iar bărbatul nu-mi e frate
Și nu-mi dă crezare-n toate.
Frumos e la tinerețe,
Greu mai e la bătrânețe,
Tinerețea-i cu dușmani,
Bătrânețea-i fără bani.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimente de dor și tristețe legate de o dragoste pierdută sau imposibilă. Vorbește despre greutățile vieții și despre diferența dintre tinerețe și bătrânețe, subliniind dificultățile și lipsurile care vin odată cu vârsta.