Iarăși beau, iarăși petrec,
Eu de aici nu mai plec,
Stau aici c-aici mi-e bine
Cu prieteni lângă mine.
Nu-i nimic mai scump ca viața,
Ca soarele dimineața,
Ce folos că viața-i scurtă
Și de dragoste se uită,
Omul se naște și moare
Și toate sunt trecătoare.
Că de vreo doi ani încoace
Simt că boala nu-mi dă pace,
Ast-o fi până-ntr-o zi
Când oi pica și-oi muri.
După moarte, vreo trei zile
Lumea te-o vorbi de bine,
Unii zic: „Doamne, săracul!”,
Alții zic: „Mai dă-l la dracu!”.
Refren:
Ce stai, omule, așa?
Toarnă-ți în pahar și bea,
Nu-ți mai fă inimă rea,
Dacă astăzi nu-ți petreci,
Spune-mi pentru ce trăiești,
Că azi ești, mâine nu ești!
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și importanței de a trăi clipa prezentă alături de prieteni. Vorbește despre acceptarea morții și despre cum oamenii își amintesc de tine după ce nu mai ești.