Salcâmule de la drum,
Te-aș tăia, dar nu mă-ndur,
Te-aș tăia de la jumate,
Salcâmule, mi-ai fost frate,
Mă ferești de ploi și vânt
Cu crengile la pământ,
Mă faci seara să adorm
Cu mireasma florilor.
Salcâmule, pom umbros,
Te-aș tăia de vârf în jos,
Te-aș tăia de vârf în jos,
Mi-ai fost de mare folos
C-ai umbrit pe mama mea
Când zăcea de-o boală grea,
Tu-i dădeai mângâierea
Și-i alinai durerea.
Salcâmule din grădină,
Te-aș tăia din rădăcină,
Te-aș tăia din rădăcină,
Dar mi-ai fost frate și mumă,
Ai fost casa cucului
Din marginea drumului,
N-am să te uit niciodată
Că mi-ai fost frate și tată,
Și sub frunza ta rotată
Mi-e dor de ce-am fost odată,
De scumpa copilărie
Ce nicicând n-o să mai fie.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă recunoștința profundă față de un salcâm, personificat ca un protector și un membru al familiei. Copacul este asociat cu amintiri prețioase din copilărie și cu alinarea oferită mamei în timpul unei boli.