De-aș putea mâine să mor
Mi-ar fi și mie ușor,
N-aș mai sta tot în beție
Ca să uit de sărăcie,
Mi s-ar liniști dușmanii,
N-aș mai simți cum trec anii.
Doamne, de mă ții pe lume,
Te rog să faci o minune:
Nu lăsa frate pe frate
Să se urască de moarte,
Copilași amar plângând,
Oameni fără nimic sfânt,
Că d-aia îi dau întruna
Și nu mai las băutura.
Dă-le, Doamne, gând curat
La toți care au uitat,
Că de când cu bogăția
Nu mai știu ce-i omenia,
Iar mâine când se vor duce
Vor avea numai o cruce,
Un sicriu cu ce-i în el
Și vor putrezi la fel.
Refren:
Păhărel, păhărel,
Lasă-mă mai ușurel,
Înc-un păhărel și-un pic,
Uit că n-am făcut nimic,
Așa mi se duce viața
Și-o dată se rupe ața.
Sensul versurilor
Piesa exprimă disperarea unui om sărac care își găsește refugiul în alcool. El își dorește moartea ca o eliberare din suferință și condamnă lipsa de omenie cauzată de bogăție.