Frunzuliță iasomie,
Colo-n vale pe câmpie
Merg cu neicuța la coasă
Că este o zi frumoasă,
El cosește brazdă mare,
Eu întorc fânul la soare
Până la fântână-n vale.
Bate, neiculiță, coasa
Până ți-oi așterne masa,
Că ți-oi da mâncare-aleasă
Făcută de mine-n casă,
Ți-oi da ulciorul din mână
Cu apă de la fântână
Că am inimioara bună.
Trage brazdă, măi neicuță,
Dacă vrei să-ți dau guriță,
Până fânul se usucă
Neica de mână m-apucă,
Pe-o pală de fân cosit
Cu neicuța m-am iubit
Când soarele-a asfințit.
Sensul versurilor
O fată îl însoțește pe iubitul ei la cosit, oferindu-i apă și mâncare. Munca se transformă într-o idilă romantică la apus.