De-ar crește via pe casă
N-ar mai trebui culeasă,
De-ar curge vin pe uluce
La crâșmă nu m-aș mai duce,
De-ar curge vin pe burlan
Câte-un pic, câte-un pic,
N-ai mai cheltui un ban
Pe nimic, pe nimic,
Aș ședea pe-un scăunel
C-un păhărel mititel.
De-ar fi butoiul pe șură
I-aș da cep să curgă-n gură
Ca să nu-i mai văd culoarea
Că-i negru ca supărarea,
Mi-ar fi capul și mai greu,
Să-l ridic, să-l ridic
Ar fi vai de capul meu,
Ce să zic, ce să zic,
Să nu dau drumul la gură
Să curgă vreo picătură.
Când vin prieteni la mine
Beau toți și le pare bine
Și-au o boală, frățioare,
Să bea totul din pahare.
– Vinu-i bun, dar tu ne dai
Câte-un pic, câte-un pic!
Zice badea Niculai,
Eu nu zic, eu nu zic.
– Poate l-aș fi dat mai des
De veneați și la cules.
De ar da vinul putere,
Tinerețe și avere
Ai umbla din loc în loc
Și n-ai mai găsi un strop,
Vinul nu face un ban,
Niciun ban, niciun ban,
Te minte ca un golan
An de an, an de an,
Când îl crezi mai de folos
Vinu-i mare mincinos.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința unei vieți abundente și ușoare, unde vinul curge la discreție. Totuși, spre final, realizează că vinul este o iluzie și nu aduce beneficii reale, ci doar minciuni și dezamăgiri.