Nu știu, luna pe cer merge
Ori dorul bădiței trece,
Soarele e luminos
Ori badea-al meu e frumos?.
Nu știu, luna s-a ivit
Ori bădița mi-a zâmbit,
Nu știu, luna s-a ascuns
Ori badea nu-mi dă răspuns?.
Bate vântul prin stejari,
Printre munți cu codrii rari,
Bate vântul și tot crește,
Dorul badii mă topește.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă incertitudinea și dorul unei fete față de bădița ei, folosind elemente ale naturii (luna, soarele, vântul) ca simboluri ale stărilor sale emoționale. Ea oscilează între speranță și dezamăgire, întrebându-se dacă sentimentele ei sunt reciproce.