Frunzele cad pe pământ,
Eu plâng c-am îmbătrânit,
Toamna cad frunzele jos,
Eu nu mai sunt cum am fost,
Toamna cad și putrezesc,
Primăvara înverzesc.
Dar eu dacă-mbătrânesc
Nu mai pot să-ntineresc,
Eram și eu tinerică
Și îl iubeam pe Ionică,
Iarna grea când viscolea
Mie tot vară-mi părea.
Acum chiar de-i cald și bine
Plânge suflețelu-n mine,
Plânge-n mine inima
Că nu mai sunt tinerea,
Aș petrece și-aș iubi
Și nimic nu m-ar opri,
Dragostea n-ar vrea să plece,
Tinerețea tot îți trece.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unei persoane pentru trecerea timpului și pierderea tinereții. Ea își amintește cu nostalgie de vremurile tinere și de dragostea trăită, simțind acum o tristețe profundă.