Mână, bade, boii bine,
Nu te mai uita la mine!.
Ochii mei sunt verzi ca iarba,
Nu te mai uita degeaba!.
Ochii mei sunt frumușei,
Nu te mai uita la ei!.
Gheorghiță, Gheorghiță, măi!
Sensul versurilor
Cântecul descrie o idilă jucăușă la sat, unde o fată își avertizează un băiat să nu se mai uite la ea, deși este evident atrasă de el. Refrenul adaugă un element familiar și personal prin strigarea numelui Gheorghiță.