Ghiocel din deal adus,
Câte flori pe deal în sus
Toate cu badea le-am pus.
Și iar verde mărgărit,
Cu dragul le-am răsădit
Și cu dorul le-am plivit.
Când le-am pus le-am sărutat,
La-nflorit le-am adunat
Și lui badea i le-am dat.
I le-am dat cu bucurie
Să le poarte-n pălărie,
Drag să-mi fie numai mie.
Sensul versurilor
O declarație de dragoste inocentă, unde florile culese de pe deal sunt oferite iubitului ca simbol al afecțiunii și devotamentului. Gestul este însoțit de bucurie și dorința ca dragostea să fie reciprocă.