Când o fi să plec din lume
Las o vorbă după mine:
Clopotele să nu-mi bată
Nici când m-or băga în groapă.
Numai Dumnezeu de Sus
Să știe unde m-am dus,
Dușmanii s-or bucura
De mine când or afla.
Când m-oi duce printre stele
Toate lacrimile mele
Vor seca într-un minut
Că n-am trăit cum am vrut.
Nu vreau lacrimă vărsată
Dintr-o inimă de piatră,
Numai copilașii mei
Vor purta dorul cu ei.
Refren: Lumea mea!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul unui om pe patul de moarte. El își dorește ca moartea sa să nu fie marcată de tristețe, ci doar copiii săi să-i poarte dorul, amintindu-și de el.